In "Vitraliu", 2009: Icoana, suflet şi credinţă

Centrul pentru cultură şi arte “George Apostu” a organizat şi găzduit, de ziua Sfîntului Gheorghe, pe 23 aprilie 2009, de acum tradiţionala expoziţie - concurs “Icoana, suflet şi credinţă”. Au participat cu lucrări având tematică religioasă elevi şi de la: Liceul de Artă “George Apostu” Bacău, Liceul de artă “Margareta Sterian”, Liceul de Artă  Râmnicu-Vâlcea şi Seminarul Teologic “Sfântul Nicolae” Rânmicu-Vâlcea.

Juriul format din Mihai Chiuaru, Gheorghe Zărnescu, Anca Mihăilă, Sorin Petrescu (de la Rotary Club Bacău), Ioan Micu (de la Lions Club “Moldova” Bacău, Iustin Turcu (de la Lions Club “Sf. Gheorghe” Bacău)  a acordat:

- Ralucăi Ghionea, clasa a X-a, Liceul de Artă “Margareta Sterian” Buzău, Premiul Centrului de Cultură “George Apostu” Bacău;

- lui Ilie Paştiu, clasa a XII-a, Seminarul Teologic “Sfântul Nicolae” Râmnicu-Vâlcea, Premiul oferit de Rotary Club Bacău;

- Ştefaniei Arcip, clasa a IX-a, Liceul de Artă “George Apostu” Bacău, Premiul oferit de Lions Club “Moldova” Bacău;

- Irinei Voicu, clasa a XII-a, Liceul de Artă “George Apostu” Bacău, Premiul oferit de Lions Club “Sf. Gheorghe” Bacău;

- Florinei Hagimă, clasa a X-a, Liceul de Artă “George Apostu” Bacău, Premiul oferit de Rotary Club Bacău;

- Aidei Nicoleta Balaban,  clasa a V-a, Liceul de Artă “George Apostu” Bacău, Premiul oferit de Lions Club “Moldova” Bacău;

- Denisei Maria Şopârlă, clasa a V-a, Liceul de Artă  Râmnicu-Vâlcea, Premiul oferit de Lions Club “Sf. Gheorghe” Bacău;

- Anei-Maria Roşca, clasa a VII-a, Liceul de Artă “George Apostu” Bacău, Premiul oferit de Rotary Club Bacău;

- Yasminei Maria Tudorache, clasa a IV-a, Liceul de Artă “George Apostu” Bacău, Premiul oferit de Lions Club “Moldova” Bacău;

- lui Victor Constantin Popa, clasa a III-a, Liceul de Artă “George Apostu” Bacău, Premiul oferit de Lions Club “Sf. Gheorghe” Bacău;

Expoziţia a reunit icoane pe lemn, în buna tradiţie a culorilor de pământ şi foaie  puse de la închis spre deschis. Au fost  icoane pe sticla, amintind lumea eteroclită transilvăneană, icoane inversând paşii clasici,  A fost pânză în prapuri fluturânzi cu Sfântul Gheorghe, sfântul de la căpătâiul anului agrar, în prapuri despre care se spune că au fost  premisa marilor schimbări introduse de pictura în ulei. A fost, de la Liceul de Artă “Margareta Sterian” Buzău, hârtie şi pe suportul umil tinerii buzoieni au zugrăvit subţire “Mandylionul”.  Altfel, imperial, mozaicul a fost alcătuit tot de acestia, de buzoieni şi preţioasele tesere au desenat pentru veşnicie chipuri de basilei. În sfîrşit,  clasele de sculptură Liceul de Artă “George Apostu” Bacău  au  tăiat basoreliefuri albe, deasupra feţei, amintind sisificele eforturi ale lui Paciurea de reunire a izvoadelor de pictură bizantină şi statuarie occidentală.

“Icoana, suflet şi credinţă” înseamnă, de fapt, părtăşirea sublimă a tinerilor noştri artişti plastici la unul din cele mai frumoase capitole de  istorie a culturii şi civilizaţiei creştine, fereastra despre icoană. Icoana îşi începe, teologic, itinerariul milenar în momentul minunat al întipăririi Sfintei Feţe pe marama trimisă de Abgar, voievodul Edesei. Atunci când s-a intrebat despre adevărul icoanei, filocalicii au adus mărturie ştergarul cu Chip nefăcut-de-mână-de-om, acheiropoieton, cum a putut  zice Sfîntul Ioan Damaschinul. Li s-a mai răspuns iconoclaştilor că Întruparea Fiului a deschis porţile ferecate, în vechime,  ale Chipului. Prima  Duminică a  Ortodoxiei a pus fundament, atunci, veacurilor de artă creştină care s-au trecut până la noi, până la acesti tineri iconari. Astfel, credem, cu toată tăria, că minunatul  Chip a trecut, prin veacuri, până la noi, până aici, netulburat.

A fost netulburat, perpetuum, pentru că facerea Icoanei a însemnat aşezarea necontenită, înţeleaptă, a izvodului peste suport. “Năvoadele” ridicate au lăsat, în urmă, mereu, semnele vădite, niciodată greşelnice, ale Sfintei Feţe. Peste ele, azi,  artiştii pun proplasmele întunecate, plasmele şi, ultimele, firele subţiri de lumină. Ultimele, singure, ordonează şi fac inteligibil spaţiul icoanei, altfel utopic. Într-o, aproape postumă,  Scrisoare către artişti, teologul Karol Woytila îi aşează pe plăsmuitorii de Chip, aproape în răspărul “Republicii” lui Platon şi “Tablelor” lui Moise în strictă continuitate cu “făcătorul cerului şi al pamântului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor”. Apoi, testamentar,  penultimul papă încredinţează lumea aceasta, pe care se pregătea, atunci, să o părăsească, inimii artiştilor, “făuritori ai frumosului”.

Elogiul nostru se indreaptă spre celelalte izvoade, în sens larg,  izvoade vii, profesorii tinerilor participanţi la  “Icoana, suflet şi credinţă”. Bunul simţ spune că nu  există deprindere artistică în afara legăturii profesor-elev. Netulburatul legământ a perpetuat, apostoliceşte, milenar adevărul, binele şi frumosul originar. Un fir porneşte din pensula evanghelistului şi pictorului Luca, pictorul Fecioarei Maria, străbate veacurile şi locurile  şi ajunge, asfel, la noi, privitorii. Perechea profesor – elev şi maestru – discipol se cuprinde de numărate ori în acest măsurabil fir. Ultima oară, spre noi, ii cuprinde, printre altii, pe Cristina Cercelaru, pe Valeriu Şuşnea şi pe Traian Stefan Boicescu, pe Ionela Lăzureanu, pe Mariana Popa şi pe Luminiţa Radu, pe Ioan Burlacu, pe Ioan Lăzureanu şi pe Aurel Stanciu şi, împreună cu ei, învăţăceii...