Patru tablouri exemplare si un epilog în galeriile băcăuane, Saloanele Moldovei, editia din 2004

            Vasile Tolan, Bistriţa, Fără titlu, tehnică mixtă pe pânză, 90/100

Lucrare complet denarativizată, tabloul, precum gelosul dumnezeu biblic, este ceea ce este, fără pretexte şi contexte.  Un rectangul textil, o batistă(1), se află sau este, în mod egal, aplicat în centrul compoziţiei, acolo unde relaţia parte - întreg nu poate fi decât univocă şi stabilă până la monotonie. Două benzi moebiene  circumscriu batista, rama lată(2) şi suprafaţa(3) până la batistă(1), să-i spunem, passe-partout(tot3), le numesc moebiene întrucât, având aceeaşi calitate şi cantitate vizuală cu prima(1), nu fac decît să o mărească şi micşoreze în mod serialist. Calitatea vizuală este criticabilă (bineînţeles, în sens kantian) la nivelul tuturor termenilor de atelier. Aproape tuturor. Pentru că batista, iarăşi?, mai păstrează,  igienic, fluidul vâscos de umbră cu care a fost aplicat pe suport. Pulcra sunt quae visa placent, identic cu sine ca un principiu, tabloul se deschide simultan simţurilor primare şi pluteşte în şi prin umori, aşa, deplasat din atelier şi adus la saloane ca un fals drapel de procesiune.

Sorin Nicodim, Timişoara, Zidiri obligatorii, ulei pe pânză, 162/130

Ei au încercat să dea în acest an, 2004, oricărui  eveniment strălucitor culoarea celor 500 de ani de la etc. Nici Saloanele Moldovei nu au scăpat de propunerea ca artiştii plastici să se inspire din viaţa, opera şi moartea. Ciudat, nici un nume mare n-a purces la închipuirea scenelor de luptă sau de adunări cu plăieşi sau de apus de soare. Sau Ei sunt în afara întâmplărilor vizuale actuale, sau artiştii sunt insensibili  la asemenea  momente de mare atitudine şi emoţie naţională. Sau poate s-au inspirat şi nu au văzut Direcţia, care a premiat  un Ştefan clasic cu coroană ( semnat de Sorin Nicodim), pe când, cu înfrigurare, aşteptau şi alţi concurenţi premiul. Un  exemplu e lucrarea tânărului basarabean Vladimir Us (care, totuşi, a luat premiul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, adevărat chilipir pentru această instituţie care devine astfel    proprietara unei opere a cărei costuri de execuţie nu au depăşit 8 lei moldoveneşti), ei bine, lucrarea lui Us – panoplie de pagini xeroxate din propriul paşaport – după ce că are toate dimensiunile frumuseţii tomiste, se şi apropie cel mai mult de idealul damaschinian al imaginii sacre, acela de a fi acheiropoietos (nefăcut de mâna omului).

Vladimir Us, Chişinău, Stare de comunicare (18 foi), hărtie, imprimare,18x29/20

Făcută integral din înlocuitori, lucrarea, ,,panoplie de pagini xeroxate din propriul paşaport”, permite o multitudine de căi de lectură. Panotarea în ordine crescătoare a paginilor nu împiedică elaborarea facilă de geometrii secrete. Oglinda plană a construirii unui personaj – Vladimir Us – suportă cu uşurinţă spaţii convexe ce anamorfozează anumite etape (vizele Schengen, de exemplu). Actul de identitate  copiat continuă cearta dintre nominalişti şi realişti, în mod ironic, tabloul este o copie a copiei unei realităţi, sau poate este o realitate nominativă exemplificată, sau poate, în sfârşit, contrar logicii, o realitate începe să ofere, fără oprire, copii identice. Tot contrar logicii şi obiceiului, încep să văd tabloul ca pe un nesfârşit izvor de har şi coerenţă.

Igor Svernei, Chişinău, Păsări acerbe, ulei pe pânză, 200,3/105,7

Ducturi egale, abrupt întrerupte; Secundare: orange, galben indian, violet, verde, aşezate direct din tubul de culoare; ecrane acromatice albe şi gri-albastre, construct bidimensional bazat coagularea polifonică a culorilor secundare, ecouri ameliorate de tensiuni bipolare; vaga amintire a lui Matisse; stare de extremă picturalitate; superficialitate benignă; de manu depersonalizare.

 Retorică preţioasă a contextului perspectival albertian, piramida vizuală se defragmentează în timpi cinematografici seducători. Absolvent al  Institutului de Stat al Artelor Chişinău, Catedra Tapiserie, Igor Svernei regizează bine efectul însăilărilor, vecinătăţilor inedite, rapelurilor neaşteptate, calităţilor tactile.

Şi un epilog

Sunt  patru sute de lucrări în patru spaţii expoziţionale. Un veritabil-anume? manual insuficient de artă contemporană,...