Galeria ”Nouă” cu lucrările lui Constantin Tănăsache e precum atelierul unui intimist olandez din secolul al XVII-lea. Cu aproape aceleași măsuri de lumină, prin aceeași fereastră şi aproape sub aceleași măsuri de unghi, lumina făcea, discretă și matriceală, umbre asupra motivelor: toate fete cu cercel de perlă.
Tema enunțată de pictorul băcăuan are, ni se pare, un anume tâlc. Sacralitatea înseamnă însumarea notelor sacrului, sublimarea, mai întâi, apoi însumarea notelor. Repertoriul restrâns de detalii (cruce, turlă, arhivoltă, contrados și idol) este diseminat în exerciții cromatice, virtuozități pe o, aproape, singură culoare, cu tonuri, cu nuanțe și tente rare. Sunt exerciții de stil care voalează fețele imediate ale detaliilor, le întârzie și le ascund după iluzorie catapeteasmă.
Atunci, în ce și, egal, în cum descoperim notele prețioase ale sacrului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu