Galeria „Nouă” găzduieşte „Arc rotitor”, o expoziţia de grafică şi obiect a artistului băcăuan Ioan Burlacu. Obiecte înseamnă siluetele spaţiale, aproape izocefale, aproape antropomorfe, cu o masură mai înalte decât canonul clasic, tot ele, fantastice unelte din lemn prelucrat industrial sau gata-făcut în natură, lemn „strâns”, „tras”, „rotit”. Tot obiecte sunt „Podurile”, ipotetice scrieri de sorginte hieroglifică, colaje cu sintaxă imediată de fragmente materiale.
Este o expoziţie despre fizionomia liniei, mediu fundamental al graficienilor. Este despre chipul expresiv pe care îl dobândeşte, geometric vorbind, subţirele loc de intersecţie dintre planuri. Este despre felul lor de a curge, de a se autogenera şi despre capacitatea ochiului de a le înţelege, simultanee, în spaţiu.
Este o expoziţie despre disponibilitatea liniei de a desprinde de suport, de a se ancora de sol şi a urca spre lumina. Şi este o expoziţie despre performanţa artistului de a nu lăsa această abstracţie a raţiunii, linia, ispitită de plăcerea epidermică a întrupării. Dimpotrivă, este un spectacol despre performanţa artistului de a o încredinţa, linia, din nou, ispitei închipuirii, închipuirii fără corp greu, gravitaţional.
Mai este despre înscrierea formelor într-o dimensiune nouă, etern râvnită de artiştii plastici, timpul. „Arc rotitor” cuprinde energiile potenţiale deprinse în singurătatea lungă a atelierului prin strângere, tragere şi rotire. . Mai departe, în termenii aproximativi ai unei estetici baroce, despre raţiunea semnului şi fireasca lui întindere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu