Expoziţia de la Galeria ”Frunzetti” este o prezentare exhaustivă a unei probleme eterne în artele vizuale, relaţia dintre întreg şi parte. Partea este, în propunerea lui Aurel Stanciu, fereastra şi întregul este peretele pe care s-a tăiat. Partea se poziţionează prin compoziţie, ton, textură şi naraţie, domină sau este dominată de întreg.
Pretextul este unul limpede figurativ: secvenţe de arhitectură vernaculară, arhitectură pe care pictorul o cunoaşte, ştim noi, temeinic. O cunoaşte şi îi extrapolează sensurile dinspre cele lumeşti şi imediate spre celelalte, spirituale, cu timp fără masură.
Noi am încercat un joc, am abstras aspectul figurativ (limpede, cum spuneam mai sus) al lucrărilor, l-am abstractizat până când din ”Ferestre” şi perete au rămas numai pătrate negre pe fond alb şi pătrate albe pe fond alb, în plutire ireală, suprematistă, n-a fost deloc greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu